Cuza Vod? (legend? populara)

Stra?nic domn a mai fost Cuza-Vod?
El a f?cut ?coalele, el ne-a dat p?mânt ?i tot el surpat p?tulele împ?r?te?ti. ?i bine a f?cut. C? bag? acolo fitece român treisprezece bani?e de porumb în tot anul ?i, când s?-?i ia ?i el agonisita, tot ce r?g?duise acolo, tocmai dup? trei ani, i se dedeau numai trei bani?e din tot ce pusese.
Ziceau cârmuitorii c? l-au mâncat ?oarecii, ?i porumbul era mâncat de cioclii satului.
Tot el a silit pe ciocoi s? pl?teasc? bir ?i s? asculte de legi. Ba ?lor care n-ascultau le da fum.
Cuza-Vod? nu era fudul. Umbla a?a ca noi ?i, de multe ori, ca s? prinz? pe mul?i slujba?i cu ocaua mic?, î?i schimba fa?a ?i hainele s? nu-l cunoasc? nimeni.
Unde pomeneai la el tr?suri ?i slugi puzderie ?i bog??ii strânse gr?mad?, cum era la Bibescu? Ăla se plimba prin ?ar? cu mare alai, avea la calea?c? ?aisprezece cai albi, cu hamurile ro?ii ?i vizitii stângaci.
Tot Cuza a unit ??ri?oarele noastre, pe Valahia cu Ţara Moldoveneasc?, de a f?cut ?ara noastr? stra?nic mare ?i de puternic?, cum e azi.
Când s-a dus, cic?, la împ?ratul turcesc, ca s?-i cear? învoirea de a domni netulburat peste amândou? ??rile, a f?cut lucruri a?a de minunate, c? a pus pe gânduri pe turci.
?ti?i ce?
Era obiceiul ca domnii ??rii noastre, când intrau la împ?rat, s? se târasc? de la poarta cur?ii palatului pân? la picioarele împ?ratului în genunchi.
Cuza îns? nu era omul s? sufere ru?inea asta. A mers la palat drept, cu fruntea sus ?i cu sabia zorn?ind, ca un F?t-Frumos.
- Îngenunche ?i mergi târându-te, b?iete, dac? vrei s? fii primit, i-au strigat paznicii de la poart?.
- Asta n-oi face-o eu niciodat?, a strigat Cuza sup?rat. ?i dac? vi-i vorba p-a?a, m? duc de unde am venit.
Dac? l-au v?zut plecând, turcii au spus împ?ratului ?i ?sta a dat porunc? s?-l primeasc? a?a.
A intrat Cuza-Vod?.
- Bun? ziua, În?l?ate împ?rate!
I-a mul?umit în limba lui ?i apoi, mirat c?-l vede înainte drept, sold??e?te ?i f?r? sfial?, l-a întrebat:
- De ce ai venit a?a?
- A?a m-a trimis pe mine Ţara, a r?spuns Cuza cu a?a mândrie ?i a?a curaj c? s-a mirat ?i împ?ratul.
?i, el ?tie cum o fi vorbit ?i ce o mai fi vorbit, c? a îmblânzit inima turcului ?i a ascultat împ?ratul dorin?a lui Cuza.
L-a pus pe urm? împ?ratul pe Cuza la mas? cu el, au mai vorbit ei ba de una, ba de alta ?i, când s? plece, l-au dus turcii pe Vod? Cuza cu o cinste deosebit?, pân? la Constan?a.
Se mirau turcii, se mirau cadânele, se mirau pa?ii ?i boierii lor când îl vedeau ?i-l priveau ca pe un viteaz din pove?ti:
- Bre, bre, bre! La noi n-am v?zut a?a om.

Colectia: Poezii pentru copii

Trimite si tu o poezie pentru copii! Trebuie sa iti creezi un cont pe siteul de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii pentru copii" vor aparea si acolo si pe acest site.