Nocturna elefan?ilor

Nocturna elefan?ilor era un fel de Sfat al celor mai în?elep?i cinci elefan?i selecta?i
de pe la balcoanele str?zii noastre. Nocturna, fire?te,
nu putea avea loc decât noaptea, când or??enii
dormeau neîntor?i dup? zgomotele unei zile tr?ite printre trompe-scrânciob ?i urechi-evantaie.
Elefan?ii selecta?i erau în?elep?i mai ales în sensul c? avuser? în?elepciunea s? nu se
îngra?e într-un asemenea hal, încât nici o tromp? s? nu-i poat? ajuta s? coboare de la un etaj
la altul, de la balcon la balcon, pân? pe trotuar. Printre ace?tia, vai de mine!
cum s? lipseasc? Plastilic? ?i Burtic?? De?i, sincer vorbind, cel de-al doilea ne putea crea probleme,
cu burta lui. Îns? avea el alte calit??i, dup? cum se va vedea.
Noaptea se întâmplase s? fie nu doar foarte întunecoas?, dar ?i ploioas?.
Ploua ?i mai ?i b?tea vântul, b?tea de te rupea-n plin? strad?. Dar bine c? nu fulgera ?i
nu riscam s? fim v?zu?i la lumina fulgerului cum ne prinsesem de mâini, te trompe, de cozi,
care ?i de ce putea, ca s? nu ne pierdem unul de altul prin bezn?. Ţinta noastr? era Gr?dina zoologic?.
Era ?i timpul s? mergem la uria?ul elefant Radj Kapur pentru sfaturi pre?ioase.
C?ci totul trebuia s? aib? un sfâr?it. ?i nu un sfâr?it oarecare, ci unul fericit.
Mai ales c? nimeni nu se mai aventura s? spun? c? ar ?ine situa?ia sub control. Conducerea de vârf a
Prim?riei începuse s? strâmbe din nas ca din tromp?
ori de câte ori i se amintea de apartamentele în care or??enii convie?uiau cu elefan?i.
Cei de la Prim?rie ap?reau strâmbând din trompe la televizor ?i vociferau c? spa?iul locativ,
vezi bine, nu era predestinat decât oamenilor, pisicilor, câinilor, ?oarecilor ?i
chiar ?obolanilor, iar dintre p?s?ri - papagalilor, canarilor, moliilor, acestea în viziunea lor
fiind tot un fel de p?s?ri, dar în nici un caz unor animale a?a de mari ?i n?rtoase precum elefan?ii.
Poarta Gr?dinii zoologice, de?i era încuiat?, s-a l?sat u?or smuls? din balamale ?i culcat? lin
s? doarm? în continuare pe asfalt. L-am g?sit pe uria?ul Radj Kapur dus pe gânduri în ploaie ?i-n întuneric.
De fapt, p?rea c? ne a?teapt?. Fiindc? atunci când ne-a sim?it lipindu-ne zgribuli?i de grilaj ca de propriul lui trup,
?i-a desf?cut urechile ca pe ni?te umbrele gata s? ne ia la ad?post. Totodat? nu s-a mirat deloc s?-l
simt? pe Anto c???rându-i-se pe picior ca în copac s?-i miaune la ureche vestea c? i-au sosit oaspe?i.
-Oooaspeee?i noooctuuurni, a precizat el. Se ruuu?ineaz??? s? V? saaalute, Maieeestaaaaaaaaate! Da io nuuu m? ruuu?ineeez ?i V??? saaaluuut! Saaaluut!
- Salut, bre Antoane! zise Regele. Dar nu mai sta naibii c???rat pe mine ?i nu-?i mai bate joc de oaspe?ii mei, c? ?i a?a i-a murat ploaia de i-a f?cut mur?tur?! Mai întâi s?-i iau la ad?post sub urechile mele ?i-apoi ?inem noi Sfat. C? doar pentru sfaturi au venit, nu?
- Da, Maistate! a dat glas primul dintre noi. ?i pentru c? acesta era Burtic?, a reie?it c? el era cel mai îndr?zne?. Numai c? Burtic? n-a mai spus nimic mai mult, glasul lui înecându-se în dârdâit de frig sau, poate de plâns, astfel încât i-a venit rândul altuia s? fie luat drept cel mai îndr?zne?.
Dar acesta vorbea de undeva de printre picioarele noastre ?i nu-l puteam vedea nu numai din cauza întunericului dar ?i din cauz? c? era tare mic. Avea îns? tromp? ?i d?dea agitat din ea, când vorbea. Spunea c? am venit s? ne sf?tuim cum sc?p?m, noi, elefan?ii, cu obrazul curat în fa?a or??enilor, dup? ce le-am ocupat nu numai balcoanele, dar ?i apartamentele. ?i deodat? a întrebat a?a:
- Ce ne facem, Tat?!?
Ia zis „Tat?”, nu „Miestate!” ?i s-a f?cut lini?te. Parc? încremenise ?i ploaia în aerul nop?ii. Doar un maimu?oi a s?rit cum a s?rit din cu?ca lui direct pe-un stâlp, s-a c???rat în vârful stâlpului, a sucit cum a sucit acolo un bec, ?i becul s-a aprins. Astfel c? am putut vedea jos un elef?n?el care mie nu-mi ajungea nici pân? la genunchi, îns? ar?ta tare focos ?i aprig. El, spre deosebire de noi, nu tremura deloc din cauza ploii ?i a vântului.
- Nu v? sup?ra?i, s-a scuzat Burtic?. Acesta e Brum?rel, fratele nostru din apartamentul 69, sau, poate, 96, nu conteaz?! Papagalul Costel a insistat s?-l lu?m cu noi.
- Da, eu! a recunoscut plouat Costel. ?i cum s? nu-l lu?m dac?-i cel mai rezistent la frig ?i, cum se zice, el gânde?te la rece! Nu-i crescut la c?ldur? ca noi, prin apartamente, pe covoare, da-i crescut în frigider.
- Lini?ti?i-v?! copii mei! spuse Tat?l Radj, acoperindu-ne cu urechile lui uria?e, mai ales c? ploaia pornise din nou, parc? ?i mai rece. Îmi dau seama ce probleme le-am creat eu chi?in?uienilor, ?i personal primarului Ci?in?ului, când v-am înviat din plastilin? ?i v-am l?sat s? popula?i ora?ul. Acum a venit timpul, într-adev?r, s? ?inem sfat ?i s? vedem cum ie?im din situa?ie.
- Tat?, aproape c? a gângurit un elefant destul de matur din grupul venit din ora?. Ce-ar fi... Ce-ar fi s?... S? nu mai fim, tat?! Tat?, eu le-am distrus toat? mobila din apartament.
- Tat?, eu am vrut s? plec în India, c? o vedeam a?a de frumoas?, acolo, în televizor, ?i am spart televizorul!
- Tat?! T?ticule! Eu am inundat etajele de dedesubt. Nu m? mai s?turam s? sorb ap? din cad? ?i s? mi-o torn pe spate, ca pe malul Gangelui...
- Lini?ti?i-v? ?i înc? o dat? lini?ti?i-v?, copii mei! Acum a venit timpul s? facem un Plan.
- Un plan la rece! a insistat Brum?rel.
?i to?i elefan?ii - împreun? cu noi, cei doi elevi, cu papagal, cu pisoi cu tot -, am început a medita, a face planuri sub ad?postul urechilor Uria?ului Tat? Radj Kapur.
Drept c? vigilentul maimu?oi din vârful stâlpului s-a aplecat peste noi, ?inându-se cu coada de bec, ?i ne-a ?optit lini?titor:
- Am s? de?urubez pu?in becul ?i-?i vedea voi atunci ce planuri au s? v? lumineze mintea! Pe urm? aprind becul din nou ca s? le pute?i citi!
?i ne-a stins lumina!


"#¤&(/%¤#"(*?)()/( Figurine din plastelin? de autor()

Colectia: Poezii pentru copii

Trimite si tu o poezie pentru copii! Trebuie sa iti creezi un cont pe siteul de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii pentru copii" vor aparea si acolo si pe acest site.