Capitolul II

Uau! Trompa uria?ului elefant Radj Kapur ne ridic? la cer!

...Tr?ia odat? un elefant.
Tr?ia el cum tr?ia, îns? era toat? vremea trist, s?racul.
?i nu tr?ia undeva prin în India sau sub soarele dogoritor al Africii, ci î?i ducea zilele la cap?tul str?zii noastre. De ce anume acolo? Fiindc? acolo hot?râse conducerea ora?ului s? adune tot neamul jivinelor de pe fa?a p?mântului. Le-au izolat acolo prin ?arcuri ?i prin tot felul de cu?ti, una mai încuiat? decât alta.
Cum adic? de ce le ?ineau încuiate? Ca s? nu fug? ?i s? ni le poat? arata nou?, copiilor. De parc? noi nu le vedeam zilnic la televizor, a?a cum ar?tau ele cel mai frumos: în filmele cu desene animate. Sau cum ar?tau mai jalnic: în filme documentare, fug?rite cu elicopterul, obosite, speriate, încât intram în p?mânt de ru?ine c? nu le puteam s?ri în ajutor.
Decât atâta fug?real? cu elicopterul, mai bine ne-ar fi dus pe noi în excursie prin ?inuturile acelea îndep?rtate. Le-am fi v?zut cum tr?iesc la ele acas?. Le-am fi admirat cum alearg? în largul lor prin p?duri tropicale sau prin savanele leg?nate de vânturi, nu cum stau adormite dup? împu?c?turile din elicopter.
Las' c? ne pricepeam noi ce ?i cum se întâmpla de ne pomeneam cu ele la cap?tul str?zii, închise în cu?ti dup? poarta deasupra c?reia sta scris „Gr?din? zoologica” cu litere cât elefantul.
Drept c? nu chiar cât elefantul nostru de mari. C?ci elefantul nostru, vestitul uria? Radj Kapur, dep??ea în în?l?ime orice elefant din lume.
De-o pild?, dac? ar fi stat al?turi de el un elefant obi?nuit, acesta ar fi ar?tat ca un pui de elefant. Când te uitai din strad? spre „Gr?dina zoologic?”, vedeai pe deasupra copacilor spinarea ?i cre?tetul lui Radj Kapur cum ai fi v?zut un deal ple?uv ?i mi?c?tor. ?i oricine se apropia pe atunci de elefantul Radj, chiar ?i un t?tic dintre cei mai zdraveni, ar?ta cât un prichindel. Ca s? nu mai spun cum ar?ta un b?ie?el lâng? piciorul uria? al elefantului Radj.
Era îns? o mare fericire s? te apropii de el.
Ridicai o mân? ?i abia de-i ajungeai pân? mai sus de ceea ce noi numim glezn?. Iar ca s?-i ajungi pân? la cre?tet, vai ?i-amar! trebuia s? aduci pompierii cu o scar? din cele lungi-lungi de-ale lor. Norocul nostru c? Radj era foarte în?eleg?tor. ?i ori de câte ori scâncea vreun pu?ti c? vrea s? se cocoa?e pe cre?tetul lui, elefantul f?cea în a?a fel încât m?micile sau bunicile s? nu mai fie nevoite s? cheme pompierii cu scara.
Pur ?i simplu, elefantul î?i l?sa trompa pe asfalt, pu?tiul se aburca pe ea, o îmbr??i?a strâns, ?i era ridicat sus-sus, mult mai sus de frunzele tuturor copacilor. Mai precis, atât de sus, încât de la în?l?imea aceea se vedea toat? strada noastr?, cu to?i câinii ?i pisicile obligate de aceia?i câini s? se ca?ere prin copaci. Se vedea ?i toat? dezordinea de prin balcoane – zadarnic încercau p?ianjenii s? o ascund? sub pânza lor.
Iar dac? sim?eai nevoia s? ?tii cât e ora, era de-ajuns s?-?i duci mâna strea?in? la ochi la în?l?imea la care erai ridicat ?i s? te ui?i în zare spre ceasul din turnul Prim?riei.
Dup? ce uria?ul Radj te ?inea coco?at la cap?tul trompei deasupra ora?ului, obi?nuia s? te aduc? cât mai aproape de ochii s?i. Te purta cu trompa de la un ochi la altul.
Era a?a: mai întâi îl priveai în ochiul stâng, apoi, dup? ce te trecea de muntele frun?ii, îl puteai privi ?i în ochiul drept. ?i adunând la un loc toat? dragostea pe care o descopereai într-un ochi ?i în cel?lalt, în?elegeai cât de mult îi pl?ceau lui copiii.
Totodat?, se pricepea imediat ce-?i pofte?te inima. S? zicem, dac? observa c? ai chef s? zbori prin aer, te a?eza atent cu trompa pe una din urechile sale mari ?i bine întinse, apoi, la fel de atent, te arunca prin aer cu o ureche, prinzându-te ca pe-o saltea cu cealalt?.
Ce-i drept, te arunca a?a numai dac? erai în stare s? nu ?ipi. C?ci ?ipetele le stricau somnul unor animale care aveau obiceiul s? doarm? cât îi ziulica de lung? f?r? s? se joace cu copiii, jucându-se noaptea, când copii dormeau.
Elefantul Radj Kapur adora copii ?i zi ?i noapte. Ce mai! El era un uria? om?nos, ca to?i uria?ii.
Nu degeaba veneau la el chiar ?i oameni în vârst?. De fapt, ace?tea veneau sub pretext c? î?i înso?eau odraslele la plimbare. Îns? de cele mai multe ori uitau de odrasle ?i se buluceau chiar ei ca ni?te copii s?-i mângîie trompa ?i s? discute cu el despre timp, s? zicem, despre timpul de-afar?, despre timpul din ?arc, despre via?a din ora? ?i via?a din cu?tile animalelor. Despre orice, findc? se în?elegeau ca între maturi în toate privin?ele.

Colectia: Poezii pentru copii

Trimite si tu o poezie pentru copii! Trebuie sa iti creezi un cont pe siteul de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii pentru copii" vor aparea si acolo si pe acest site.